Procedura de
xerografiere, brevetată în 1938 de fizicianul american Chester Carlson, reprezintă încă o tehnică pe care se bazează funcționarea unor
imprimante moderne, cât și a unor
imprimante laser. De fapt, o
imprimantă permite obținerea copiei documentelor pe suport de hârtie prin combinarea tehnicilor de tip optic sau fotografic. Procesul de fotocopiere are loc în diferite faze cu utilizarea unui cilindru de aluminiu acoperit cu un strat de seleniu, metal caracterizat prin capacitatea de reducere a propriei rezistențe electrice în timpul expunerii la lumină. Acest cilindru sau tambur, se rotește în sincron și trage hârtia destinată noului document copiat și primește o sarcină electrică negativă –printr-un fir de înaltă tensiune (efectul coroană) – care apoi persistă (datorită fotosensibilității seleniului în absența luminii) după ce a fost distribuită uniform pe suprafața tamburului.
Fazele următoare prevăd definirea imaginii (citită de un
scanner și proiectată în CCD în scopul elaborării în format digital și trimiterea către foaia laser), expunerea acesteia (prin laser sau diode și un joc de lentile și oglinzi imaginea este „imprimată” pe tambur sub formă de pozitiv original ca potențial electric) și deci dezvoltarea, fază în care imaginea prinde formă, prin „încărcarea” cu
toner, și transferul pe suport de hârtie prin trecerea unității fuser, unde, datorită căldurii și presiunii, tonerul se întinde și se încorporează în fibrele hârtiei. Procesul se finalizează cu curățarea cilindrului, în scopul pregătirii pentru următorul ciclu de copiere. Imprimantele de ultimă generație utilizează la maximum
tehnologia digitală, oferind o înaltă calitate a imaginii și o gestionare computerizată ușoară a imprimării (
imprimantă 3D, imprimantă laser). Acum pe piață pot fi găsite cu ușurință și imprimante second hand de ultimă tehnologie.