Structura centrală acestor excavatoare este turela, alcătuită dintr-un corp care se mişcă aproape mereu la 360° pe care se află cabina de pilotaj şi contragreutatea braţului excavator. Braţul excavator este susţinut de turelă, este format din monoblocul braţului de ridicare, din braţul de săpare şi din braţul benei, la capătul căreia poate fi instalat o cupă sau olingură, orientate ori frontal către utilaj (răsturnat) ori cu spatele (frontal). Ca alternativă la lingură poate fi o benă (muşcătoare sau târâtă).
Alegerea tipului de utilaj cu care se echipează excavatorul depinde atât de profunzimea săpăturii care trebuie realizată (cu bena se poate ajunge la profunzimi mai scăzute decât locul unde se află excavatorul) cât şi de activitatea care trebuie desfăşurată.
În privinţa mobilităţii unor excavatoare, deplasările se fac mai ales pe şenile, modele recomandate când nu sunt prevăzute frecvente deplasări ale utilajului, sau cu roţi, când este nevoie să se mute mult excavatorul, cu încărcături mai puţin grele decât şinele. Alegerea pentru cine caută excavatoare pe şenile este, în general, mai amplă faţă de cine are nevoie de un excavator cauciucat: se trece de la miniexcavator la cele cu dimensiuni foarte impunătoare. Când se achiziţionează un excavator second hand este bine să se verifice starea generală a utilajului şi mai ales starea părţilor care pot fi uzate (cum ar fi bena, de exemplu).